luni, 10 octombrie 2011

cine trage sforile?

   Pentru o secunda am fost vulnerabil. Bine, poate mai mult de o secunda, dar cine poate sti cat dureaza o secunda intr-o viata de gand. Asteptam in timp ce stam... In fata mi se stergeau frunze alungate de vant, in parbriz... Luminile aprinse, oameni in toate directiile, noapte peste tot, in urechi muzica de la Abba, si alei batatorite de mintile umblatoare. 
Am tresarit pentru o secunda... a trecut vremea soarelui sec si a verii, fade. Si poate as fi vrut in momentul ala, sa conduc pe cineva... oriunde. As fi vrut sa te trag de mana, la intamplare, pe tine care treceai. Iar tu m-ai fi rapus mai usor decat ar crede oricine! ...Sunt cald, in vremea asta rece... caci m-am prins in toamna asta ca o marioneta.

Niciun comentariu: