luni, 29 august 2011

Visul unui tren pierdut...




Imi doream sa nu mai pleci... ca sa mai stai! Caci uneori, poate nu spunem, nu gandim si poate nici nu facem cele mai bune lucruri, dar facem cum simtim. Azi a fost o zi buna... a fost o zi in care am facut ce am simtit. Azi insa n-am avut timp... n-am avut timp sa fac tot ce simt. Trebuia sa ma pierd prin oras, cum te-ai pierdut tu in mintea mea... Trebuia sa fie rosu la toate semafoarele... Trebuia sa te sarut mai mult si sa te strang in brate mai puternic! Trebuia poate, sa nu te las sa pleci... si trebuia sa nu mai vrei sa pleci! Trebuia.
...Poate data viitoare... cand mai cobori in gara noastra...