duminică, 28 iunie 2009

Un pas inainte...


Bucurestiul petrece... dar asta n-a fost singura concluzie a mea de aseara...
Seara trecuta m-a surprins pe o margine de nebunie cand as fi vrut sa fiu oriunde. Desi defapt, cam asta vreau mereu. Nu stiu ce, cine sau de ce eram asa, dar simteam euforia orasului chiar si cand eram departe. As fi facut orice... si ma aflam intr-un oras unde nu puteai face nimic. Dar stiam ca o sa ajung in Bucuresti, orasul care, pana nu demult, il respingeam... acum ma simt atras de el... M-am asternut iar in masina si am pornit la drum... si parca nici n-a fost asa mult de mers. Poate pentru ca eram impreuna, poate pentru ca ne apropiam. Si au trecut minute, si au trecut orele... am ajuns acasa. Am ramas in minte cu imaginea linistita a unei seri petrecute intre doua orase si mai mult pe patru roti. Si n-a fost tot drumul lung cat pasul inainte...

Niciun comentariu: